Povestea mea. Episodul 1

Stimaţi vizitatori ai blogului, în continuare vom prezenta poveştile de viaţă ale bebeluşilor, beneficiari ai proiectului „În braţele mamei”. Vă amintim că îi puteţi susţine, oferindu-le hăinuţe, cărucioare, produse alimentare. Costul săptămânal de întreţinere a unui cuplu mamă-copil la Centrul Maternal este de 400 de lei (alimentaţie şi produse igienice)

Irina, 4 luni

La început nici nu se bănuise despre existenţa mea. Mai apoi, când s-a aflat că voi veni pe lume, s-au iscat multe controverse.

E inimaginabil câte griji am adus cu mine.

Mama mea de multe ori plângea: sarcina  a speriat-o şi i-a creat probleme  pentru că era şi ea un copil. De teama gurilor rele şi a rău voitorilor, bunicii mei  au dus-o  pe mama mea departe de casă. Începusem deja să cresc, fapt ce o bucura pe tânăra mea mămică, care vroia deja să mă vadă. Uneori îmi vorbea,  liniştindu-mă, zicându-mi, că va fi bine şi că nu mă va  lăsa niciodată.

Astfel am ajuns într-un centru maternal, unde era cald şi  bine. Acolo sunt oameni care au ajutat-o pe mama mea să treacă peste greutăţi şi au pregătit-o pentru apariţia mea.

Pe data de 30 septembrie, am văzut lumina zilei… şi pe mama. E aşa frumoasă şi bucuroasă că mă are.

Din acel moment, mama îmi este mereu alături, îmi zîmbeşte, mă drăgosteşte, mă îngrijeşte şi mă iubeşte. Mi-a dat numele de Irina, ăsta e şi numele mătuşii mele.

Pe 27 noiembrie, am fost botezată de către părintele Ioan, la biserica “Sfânta Treime” din Chişinău. În aceeaşi zi mi-am văzut bunica pentru prima dată. Mama era îngrijorată de reacţia ei, dar eu am reuşit s-o îndulcesc şi pe bunica.

Au urmat  zile de tot felul: zile liniştite, cînd eu şi mama ne jucam toată ziua, nopţi nedormite şi zile petrecute în încăperile sterile ale  spitalelor. Am început să cresc şi să-i zîmbesc mamei ori de cîte ori aveam ocazia, fapt ce o înseninează pe mami tot mai mult.

De Crăciun, am mers la bunici. L-am cunoscut pe bunelul Serghei care era la început sceptic faţă de apariţia mea pe lume. Mi-am văzut mătuşa, al cărui nume îl port şi am fost surpriza unchiului, care s-a supărat un pic pentru că a aflat de mine după tocmai trei luni… dar i-a trecut. Încetişor au început să se adune oaspeţi. Eu am fost favorita, toţi voiau sa ma vadă şi să mă ţină în braţe. Bunicul s-a jucat cu mine cel mai mult: mă iubeşte!

Mare le-a fost mirarea oaspeţilor, dar şi bucuria că m-au cunoscut! Am fost soarele casei şi toţi îi adresau doar urări de bine mamei, în pofida temerilor sale.

Acum, aşteptăm să treacă iarna  ca să mergem la bunici… de tot.  Din toamnă eu voi sta  cu bunicii mei, iar mama va merge la studii. Va avea o profesie, va lucra şi vom fi mereu impreună!

La mia storia. Primo episodio.

Cari visitatori del blog, vi presentiamo le storie di vita di bambini, beneficiari del progetto „In braccio alla mamma” che potete sostenere dando vestitini, passeggini e prodotti alimentari. Il costo settimanale per una coppia madre-figlio al Centro maternale è di 400 lei (circa 25 euro).

Irina, 4 mesi

All’inizio non si sospettava la mia esistenza. Poi, quando si è saputo che sarei venuta al mondo, ho suscitato molte polemiche. È incredibile quante preoccupazioni abbia portato con me!

Mia madre piangeva spesso: la gravidanza l’ha spaventata e le ha causato problemi, perché ci sarebbe stato un bambino. Temendo le male lingue, i miei nonni ci hanno portato lontano da casa. Ho cominciato a crescere e mia mamma non vedeva l’ora di vedermi. Mi parlava, tranquillizzandomi, dicendomi che sarebbe andato tutto bene e che non mi avrebbe mai lasciata.

Sono così arrivata ad un centro maternale dove c’era caldo e si stava bene. Ci sono persone che hanno aiutato mia mamma a superare le difficoltà e l’hanno preparata al mio arrivo.

Il 30 settembre ho visto la luce del giorno… e mia mamma! È così bello e sono proprio contenta!

Da allora mia mamma mi è sempre vicino, mi sorride, mi vuole bene e si prende cura di me. Mi ha chiamato Irina, come mia zia.

Il 27 novembre sono stata battezzata da Padre Ioan nella chiesa „Santa Trinità” di Chişinău. Lo stesso giorno mia nonna mi ha visto per la prima volta. Mia mamma era preoccupata per la sua reazione, ma sono riuscita a farmi voler bene dalla nonna.

Sono seguite giornate serene: mia mamma e io giochiamo tutto il giorno e stiamo in stanze pulite e ospitali. Ho cominciato a crescere e sorridere.

Per Natale, sono andata dai nonni. Ho incontrato nonno Sergiu che era inizialmente scettico del mio arrivo. Ho visto mia zia, il cui nome porto ed è stata una sorpresa per lo zio, che era un po’ irritato perché ha saputo di me solo dopo tre mesi, ma adesso gli è passata.

Lentamente ho cominciato ad avere ospiti. Ero la favorita, tutti volevano vedermi e tenermi in braccio. Mio nonno gioca molto con me: mi vuole bene!

Sono stata un sole per la casa e tutti indirizzano solo tanti auguri di bene alla mamma, nonostante le sue paure.
Ora, aspetto per l’inverno per andare dai nonni … definitivamente. In autunno io starò con i nonni e la mamma andrà a studiare. Avrà una professione, lavorerà e staremo sempre insieme.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Noutăţi, Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s