Povestea mea. Episodul 2

A fost odată ca niciodată… aşa încep toate poveştile, pentru ca atunci când ajung  pe buzele copiilor să fie învăluite de magie.

Cu siguranţă aşa a început şi povestea mea: mă numesc Mariuţa şi împreună cu mămica suntem la Centrul Maternal„În braţele mamei”.

2 este acum cifra mea preferată.

De ce? O să vă dezvălui secretul.

Duminică, 19 februarie, a fost ziua mea de naştere: am împlinit 2 anişori, în luna a doua a acestui an. Să nu credeţi cumva că ştiu să număr doar până la 2. Ştiu să fac foarte multe: zilnic învăţ cuvinte noi, desenez, mă joc şi, câteodată, fac pozne.

De la apariţia mea pe lume s-au scris mai multe pagini triste. Dar sunt parte din poveste şi nu putem citi mai departe, dacă nu le veţi cunoaşte. Mămica  vine dintr-un orfelinat şi n-am cui să-i spun acum bunel şi bunică, iar tata,  nu şi-a dorit să mă cunoască.  Ar regreta probabil, pentru că sunt frumoasă şi dulce, aşa îmi spun toţi cei care mă iau în braţe.

În afara Centrului Maternal, există totuşi cineva care ne iubeşte: nanii mei de la Vadul  lui Vodă.  Am sărbătorit Crăciunul împreună, iar la ziua mea de naştere mi-au adus un iepuraş de pluş, de care nu mă mai despart nici noaptea. La mijloc de primăvară, vom merge să locuim cu ei, pentru că i-au găsit mămicăi un loc de muncă, iar eu voi fi la creşă.

De asta ştiu că Îngeraşul meu păzitor e mereu alături de mine şi de toţi copiii care vin pe lume, mai ales pentru că am rămas în braţele mamei.

La mia storia. Secondo episodio.

C’era una volta … così cominciano tutte le storie perché quando vengono alle labbra dei bambini sono avvolti dalla magia.

Certamente così è iniziata anche la mia storia: mi chiamo Maria e insieme con mia mamma sono al Centro Maternale “In braccio alla mamma.”

Il 2 è ora il mio numero preferito. Perché? Vi rivelerò il segreto.

Domenica 19 febbraio era il mio compleanno: ho compiuto due anni, nel secondo mese di quest’anno. Non crediate che so contare solo fino a 2. So fare un sacco di cose: ogni giorno imparo nuove parole, disegno, gioco e a volte anche scherzi.
Dalla mia venuta al mondo sono state scritte diverse pagine tristi, ma fanno parte della storia e non potremmo leggere ulteriormente, se prima voi non le conoscerete

Mamma viene da un orfanotrofio e non ha con chi parlare ora che il nonno e la nonna e persino mio papà non vogliono conoscermi. Lo rimpiengeranno perché sono bella e dolce: così mi dicono tutti quelli che mi prendere in braccio.

Al di fuori del Centro Maternale, c’è qualcuno che ci vuole bene, Nani mei Vadul Voda. Abbiamo festeggiato il Natale insieme e per il mio compleanno mi ha dato un coniglio di pelouche dal quale non mi allontano mai, né di giorno nè di notte. A metà primavera, andremo a vivere con lei perché mamma ha trovato un posto di lavoro e io andrò all’asilo.

Da questo so che il mio angelo custode è sempre vicino a me e a tutti i bambini che vengono al mondo, soprattutto perché sono in braccio alla mamma!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Noutăţi, Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s