Povestea mea. Episodul 3

Numele meu are mai multe semnificaţii: din limba ebraică înseamnă „viaţă”, din celtă- „lumină”, iar din latină „pasăre mică”.  Sunt Evelina şi mă regăsesc în fiecare dintre ele: sunt Viaţa pentru mama  mea, zâmbetul meu e prima rază de soare pentru ea, iar visele ei îşi iau zborul atunci când mă vede cum fac fiecare pas.

Eu şi mămica am ajuns primele la Centrul Maternal„În braţele mamei”. Mai apoi acesta a devenit casă şi pentru alţi bebeluşi: Maria, Artiom, Irina, Olivia, Daniela, Anişoara şi Vladimir.  Toţi avem aproape aceleaşi bucurii şi aceleaşi motive pentru a plânge. Dar suntem norocoşi: creştem în braţele mamelor noastre.

O să vă destăinui totuşi şi câte ceva despre mine, ceva ce mă face să fiu deosebită.

Am un an şi 5 luni, şi respectiv, am preocupări pe măsură: îmi place foarte mult să ascult muzică: melodia mea preferată este „Nu mi-e frică de Bau-Bau”. În timpul liber probez pantofii şi hainele mamei. Jucăriile zgomotoase şi maşinuţele sunt sportul ce mă încarcă de energie. Ca să nu uit: doar eu merg la creşă, asta mă face să fiu aşteptată seara de prietenii de joacă.

 Mi-aş fi dorit  şi  tăticul meu să mă întâmpine cu aceleaşi emoţii, doar că, probabil, el nu şi-a dorit acelaşi lucru. Uneori mă gândesc că din cauza mea nu mai este cu noi, tot din cauza mea şi necazurile ne vin tot mai des în ospeţie. Dar deodată… mămica mă ia în braţele şi lumea devine iar colorată, luminoasă şi fericită ca într-un desen animat.

Atâta timp cât nu ne-am cunoscut personal, vă invit să răsfoiţi o parte din albumul meu de fotografii.

Il mio nome ha diversi significati: in ebraico significa „vita”, in celtico „luce” e in latino „piccolo uccello”. Sono Evelina e mi riconosco in ciascuno di essi: sono vita per mia mamma, il mio sorriso è il primo raggio di sole per lei e i suoi sogni prendono il volo quando mi vedono fare ogni piccolo passo.
Io e la mamma siamo arrivate per prime al Centro maternale „In braccio alla mamma”. In seguito è diventata la patria di altri bambini: Maria, Artiom, Irine, Olivia, Daniela, Anişoara e Vladimir. Noi tutti abbiamo più o meno le stesse gioie e gli stessi motivi per piangere. Ma siamo fortunati: cresciamo in braccio alle nostre mamme!
Ora vi racconto qualcosa su di me, qualcosa che mi rende speciale.
Ho un anno e 5 mesi e preoccupazioni adeguate all’età. Mi piace molto ascoltare la musica: la mia canzone preferita è „Non ho paura di Bau-Bau”. Nel tempo libero provo le scarpe e i vestiti della mamma. Giocattoli rumorosi e macchinine sono lo sport che mi carica di energia. Da non dimenticare: quando vado all’asilo, gioco gli amici che mi aspettano sempre il giorno dopo.
Mi sarebbe piaciuto se mio padre mi avesse accolto con questi sentimenti, solo che forse non voleva la stessa cosa. A volte penso che è a causa mia che lui non è più con noi ma improvvisamente… la mamma mi prende fra le sue braccia e il mondo diventa colorato, luminoso e felice come un cartone animato.
E ora, dato che non ci siamo ancora conosciuti personalmente, vi invito a sfogliare una parte del mio album di fotografie.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Noutăţi, Poveşti cu pici și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s