Povestea mea. Episodul 5

„sinonim pentru cuvântul mamă  nu există…”[1]

am decis să încep cu aceste cuvinte povestea mea, pentru că am fost la un pas s-o pierd pe mămica chiar din primele mele zile din viaţă şi nu-mi pot imagina cum aş fi putut să trăiesc altfel, decât alături de ea.

Mă numesc Vladimir, acum am 5 luni şi, ca printr-o minune,  am rămas cu mama. După ce ne-am întors de la maternitate în doi, era imposibil să locuim în aceeaşi casă, pe care o închiriam anterior.  Din fotografii, o să aflaţi şi de ce.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru că nu aveam altă soluţie, am rămas totuşi acolo. Pereţii reci m-au pedepsit cu o pneumonie în prima săptămână, iar din cauza condiţiilor de trai, mama a fost prevenită că am putea fi separaţi.

 Îngeraşul meu păzitor a avut grijă de mine şi la 2 săptămâni am ajuns la Centrul Maternal„În braţele mamei”. Eram unicul băiat de acolo, dar aveam poveşti similare cu cele ale tuturor: tăticul care nu şi-a dorit să ştie despre existenţa mea, lipsa unui acoperiş sigur şi mama împovărată de griji.

Acum, după 5 luni, îmi dau seama că o parte din problemele pe care le-am avut, le-am rezolvat: am trecut de iarna geroasă, eu m-am făcut sănătos şi cresc mare, mama zâmbeşte mai des. De câteva zile nu mai locuim la Centrul Maternal, pentru că avem o locuinţă: modestă, închiriată, dar bună pentru noi. Bunica ne-a promis că ne va fi alături, iar mama mea, pentru că iubeşte să gătească gustos, sunt sigur că îşi va găsi un loc de muncă.

Când voi învăţa să vorbesc, o să vă povestesc mai multe. Până atunci, Vă mulţumesc tuturor celor care citiţi povestea mea şi ajutaţi mămicile şi picii de la Centrul Maternal„În braţele mamei”.

Tatiana Secară, asistent social, Centrul Maternal:”Tot ce fac mamele solitare este la pătrat: muncesc de două ori mai mult, iubesc şi suferă de două ori mai mult. Au responsabilităţi duble pentru că au şi roluri duble — suplinesc funcţiile ambilor părinţi. Sunt femei care îşi doresc un copil şi conştient decid să îl crească singure. De regulă, acestea sunt deja mature şi bine asigurate. De cele mai multe ori însă, mamele solitare se pomenesc în această situaţie nepregătite. Prea tinere, fie neinformate, fie naive, acestea dau naştere unor copii neaşteptaţi, pe care îi cresc apoi cu mare dificultate.”

La mia storia. Quinto episodio.

“Un sinonimo per la parola mamma non esiste”

Ho deciso di cominciare con questa parola la mia storia perché sono stato a un passo da un perdere la mia mamma nei miei primi giorni di vita e non posso immaginarmi come avrei potuto vivere senza di lei.

Mi chiamo Vladimir, ora ho 5 mesi e come per miracolo sono rimasto con la mamma. Dopo che siamo tornati dalla maternità in due, era impossibile abitare nella stessa casa dove stavamo prima. Dalle fotografie si capisce il motivo.

Non avendo alternative, siamo tuttavia rimasti là. Le fredde pareti mi hanno fatto venire una polmonite la prima settimana e a causa delle condizioni di vita la mamma è stata avvertita che saremmo potuti essere separati.

Il mio angelo custde ha avuto cura di me e la seconda settimana sono arrivato al Centro Maternale “In bracco alla mamma”. Ero l’unico ragazzo, ma avevo una storia simile a quella di tutte le altre: il papà che non vuole saperne della mia esistenza, mancanza di un tetto sicuro e la mamma gravata da preoccupazioni.

Ora, dopo cinque mesi, una parte dei problemi che abbbiamo avuto, li abbiamo risolti: abbiamo passato l’inverno gelido (meno venti gradi), cresco sano e sto diventando grande, la mamma sorride più spesso. Da qualche giorno non abitiamo più al Centro Maternale perché abbbiamo un’abitazione: modesta, affittata, ma buona per noi. La nonna ci ha promesso che verrà con noi e la mamma, dato che ama cucinare e sa farlo bene, sono sicuro che troverà un posto di lavoro.

Quando imparerò a parlare, vi racconterò molto di più. Per il moment ringrazio tutti quelli che hanno letto la mia storia e che hanno aiutato il Centro Maternale “In braccio alla mamma”.

Tatiana Secară, assistente sociale del Centro: “Tutto quello che fanno le mamme singole è il doppio: lavorano due volte di più, amano e soffrono due volte di più. Hanno responsabilità doppie perché hanno ruoli doppi; devono supplire alle funzioni di entrambi i genitori. Ci sono onne che desiderano un figlio e coscientemente decidono di crescerlo sole. Di regola queste sono già mature e bene assicurate. La maggior parte delle volte, le mmme sle si trovano in queste situazioni del tutto impreparate. Troppo giovani o disinformate o ingenue, danno alla luce un figlio inaspettato che poi crescono con grandi difficoltà”.


Reclame
Acest articol a fost publicat în Noutăţi, Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s