Povestea mea. Episodul 7

Acum 122 de zile am văzut  pentru prima dată această lume. Mi se pare frumoasă, dar tristă,  pentru că am fost întâmpinată doar de 2 ochişori : cei ai mămicăi, iar  ei erau plini de lacrimi.

Mă numesc Anişoara şi, deşi am o experienţă de viaţă mică de tot, puteţi învăţa de la mine 3 lucruri : cum  să trăieşti împărţind dragostea, zâmbetele şi lacrimile doar cu un singur om-mama ta ; cum să fii fericit doar din motivul că te-ai trezit alături de mama şi cum  să te consideri norocos nevând nimic în afară de mamă.

Da, astea sunt micile, dar unicile  fire colorate din care se ţese soarta mea acum. Spre deosebire de tine sau de alţi copii, eu nu am cui să-i spun tata, bunica şi bunelul : părinţii mamei mele au lăsat-o în internat, iar cei al tatălui nu şi-au dorit să mă nasc, de aceea l-au împiedicat şi pe tata să fie alături de mine.

Aşa, am ajuns încă din burtică la Centrul Maternal“În braţele mamei” şi voi mai sta aici o perioadă, până când se va întâmpla o altă minune în viaţa noastră.

Nu-ţi destăinui aceste detalii pentru a te face să-ţi fie milă de mine. Dimpotrivă, vreau să te fac, drag cititor, să preţuieşti ceea ce ai, să-ţi dai seama cât de bogat, fericit şi norocos eşti.

Această prezentare necesită JavaScript.

La mia storia. Episodio 7.

122 giorni fa ho visto per la prima volta questo mondo. Mi sembra bello, ma triste perché ho incontrato solo  due occhi: quelli della mamma ed erano pieni di lacrime.
Mi chiamo Anişoara e nonostante ho una esperienza di vita brevissima potete imparare da me3 cose: come si vive condividendo l’amore, i sorrisi e le lacrime con una sola persona, tua mamma; come essere felici solo perché vivi insieme alla mamma e come ti consideri fortunato pur non avendo niente al di fuori della mamma.
Sì, questi sono i piccoli e soli fili colorati di cui si tesse finora la mia sorte…  A differenza di te o di altri bambini, io non ho a chi dire papà, nonna, nonno: i genitori della mia mamma l’hanno lasciata in un internat e quelli di mio papà non hanno voluto che io nascessi, per questo hanno impedito anche a mio papà di essere insieme a me.
Così sono arrivata, ancora nel pancione, al Centro Maternale e starò qui ancora un po’, finchè non succederà un altro miracolo nella nostra vita.
Non ti racconto questi dettagli per farti pietà, al contrario voglio farti apprezzare, caro lettore, quello che hai, di quanto ricco, felice e fortunato sei.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s