Povestea mea. Episodul 8

În ochii mei albaştri veţi citi mai multe

Mă numesc Damian, am 9 luni şi sunt al treilea băiat care a păşit (în braţe, fireşte) pragul Centrului Maternal “În braţele mamei”.

Atunci când mă vedeţi pentru prima dată, cu siguranţă vă atrage ceva: ochişorii mei  mari şi albaştri, care emană uimire şi curiozitate. I-am moştenit de la mama.

De aceea o să vă povestesc întâi câte ceva despre ea.  A avut o copilărie fericită alături de părinţi şi cele 5 surori. Mai apoi bunicii mei au decedat şi de atunci zilele ei au mai puţin soare, iar faţa mai puţine zâmbete.  Momentele de bucurie trăite atunci când a aflat că vom fi 2 au durat puţin, deoarece tăticul a ales să nu fie alături de noi.

Deşi mama are un sac mare de grijă şi afecţiune pentru mine, lipsa unu loc de trai permanent ne-a creat multe probleme. Prima perioadă trăiam câte o lună la fiecare dintre mătuşile mele, dar era puţin spaţiu pentru noi toţi. Am fost nevoiţi să plecăm,  dar nu ştiam încotro. Şi acum o lună am venitla Centrul Maternal.

Vreau să vă mărturisesc că mă mândresc cu mama mea pentru că a putut să înfrunte atâtea greutăţi numai ca să fim împreună. Suntem foarte fericiţi că ne putem îmbrăţişa oricând dorim. Ceea la ce visăm acum este ca mama să-şi poată continua studiile şi să avem un loc de trai.

Până  ca aceste vise să devină realitate, eu mă strădui să fac cât mai puţine pozne  ca să nu o întristez pe mămica, asta e tot ceea ce pot face pentru ea.

Dacă tu, drag cititor, ai putea face mai multe pentru noi, ne găseşti la Centrul Maternal „În  braţele mamei”, în Chişinău, pe str. Criuleni 22.

Nei miei occhi azurri  leggerai molto
Mi chiamo Damian, ho 9 mesi e sono il terzo maschietto passato (in braccio, ovviamente) per il Centro Maternale “In braccio alla mamma”.
Quando mi vedete per la prima volta di sicuro vi colpisce qualcosa: i miei occhi grandi e azzurri, che emanano meraviglia e curiosità. Li ho presi dalla mamma.
Vi racconterò, allora, qualcosa su di lei. Ha avuto un’infanzia felice insieme ai genitori e alle 5 sorelle. Dopo i miei nonni sono morti e da allora i giorni si sono scuriti. I momenti di allegria passati quando ha saputo che saremmo stati in due è durato poco, perché il papà ha deciso di non essere al nostro fianco.
Nonostante la mamma ha molta cura e affetto per me, la mancanza di un posto dove vivere ci ha creato molti problemi. Il primo periodo abbiamo vissuto un mese da ciascuna delle mie zie, ma c’era poco spazio per noi. Siamo stati costretti ad andarcene, ma non sapevamo dove. E un mese fa siamo venuti al Centro Maternale.
Voglio dire che sono orgoglioso di mia mamma perché ha affrontato molte difficoltà purché potessimo stare insieme. Siamo molto felici di poterci abbracciare ogni volta che dormiamo. Quello che sognamo adesso è che la mamma possa continuare i suoi studi e avere un posto dove vivere.
Fino a quando questo sogno non sarà realtà, io cerco di fare il minor numero di dispetti possibile per non intristire la mamma, questo è tutto ciò che posso far per lei.
Se tu, caro lettore, potessi fare qualcosa per noi, ci trovi al Centro Maternale “In braccio alla mamma”, a Chişinău, in via Criuleni 22.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s