Viaţa este un voiaj spre acasă

    Ce ar fi dacă am privi viaţa noastră ca pe o fotografie? De undeva din afară… încercând să ne şi apropiem să vedem detaliile din sufletul nostru, dar încercând să ne vedem şi de departe, din alte unghiuri pentru a înţelege mesajul complet al fotografiei. În viaţă rătăcim de multe ori drumul, suntem pe căi pierdute sau drumuri la răscruce, iar fără un strop de optimism este foarte greu să revenim pe drumul cel bun.

    Sunt Vadim şi am 3 luni. De când barza m-a adus pe lume, am avut parte de multe… şi bune, şi rele, dar, chiar dacă sunt micuţ, am hotărât să fiu plin de optimism, pentru că anume aşa pot să-mi ajut mămica şi bunica, care mă iubesc mai mult ca oricine.

Dacă e să priviţi o  fotografie de-a noastră, veţi citi totul din priviri… priviri care adăpostesc o singură speranţă.

    Mămica a crescut fără tatăl ei, numai cu bunica Natalia.  După ce a absolvit liceul, a venit în Chişinău ca să–şi continuie studiile.  Fiind studentă, l-a cunoscut pe tatăl meu şi după un anotimp nimit Iubire, mama a rămas însărcinată şi a urmat căsătoria. Fiind încă în burtica mamei, am trecut toţi 3 împreună cu traiul în locuinţa părinţilor tatălui meu, unde mai locuiau şi bunicii lui. Ce familie mare, nu-i aşa?…., însă din această  clipă s-au abătut peste noi suferinţa şi grijile. Pentru că eram mulţi, se iscau neânţelegeri, iar tata a început să lipsească de acasă sau venea târziu şi o certa pe mama.

     Pe 24 februarie am apărut şi eu pe lume. În prezent, mămica este în ultimul an de facultate; cum eu încă sunt micuţ, ea nu se putea concentra asupra studiilor, astfel o chemase pe bunica ca să aibă grijă de mine.  Cînd tata a aflat despre asta, s-a înfuriat şi şi-a vărsat mânia pe femeile vieţii mele, aşa că ele au fugit de acasă.

După un timp, prin intermediul reţelelor de socializare, ele au aflat adresa Centrului Maternal şi am ajuns să beneficiem  de serviciile acestuia.

 După cum spune mămica, eu sunt o rază de lumină în fotografia familiei noastre, pentru că zâmbesc toată ziulica şi în puţin timp sunt sigur că vom zâmbi cu toţii, nu numai noi 3, dar şi ceilalţi 9 copii cu mămicile lor, care sunt la Centrul Maternal pentru că oamenii buni sunt peste tot!

 DSC00106

Dacă mesajul meu a reuşit să te emoţioneze:  te invit să te implici, astfel ne poţi ajuta să creştem în braţele mamelor noastre.

Pentru donaţii în bani:

terminalele de plată QIWI şi MMPS

Cont bancar:

c/f: 40246014

Cont curent: 225100000186757

Cont special: 225110000186757

BC VictoriaBank S.A. filiala nr. 3

Centrul Maternal “În braţele mamei”, care se află în Chişinău, pe strada Criuleni nr.22.

Telefon: (022) 46-32-28

Reclame
Acest articol a fost publicat în Poveşti cu pici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s